iYli

Aventuri de Bucuresti asteptand un loc de parcare

Sau Cum sa imbatranesti frumos asteptand un loc de parcare II

Gasiti prima parte a aventurii aici.

-Da, caut loc de parcare de vreo ora astept unul.
Am innebunit aici, spun eu.

Dupa cum aratau si ca varsta era tatal cu fiica, iar dupa accent nu erau din Bucuresti.
Nu m-am uitat la numar ca nu m-a interesat.
Nu stiu ce era masina, Bmw sau Mercedes, ceva de genul.
O masina verde inchis, spatioasa.

Eu voiam loc de parcare.

-Au spart geamul!

-Care geam? intreb

Eu voiam loc de parcare. Poate in acest moment se elibereaza un altul si eu stau aici si vorbesc.

Acum clar nu mai plecau prea curand.

Eu as fi cheamt politia in locul lor.
Dar nu spun nimic, ma uit la geamul spart.

E facut puzzle pur si simplu pe margine si aducandu-mi aminte de o intamplare veche de la mare cand de la muzica data prea tare luneta a facut bum si arata asemeni acestui geam, intreb daca au ascultat muzica si spun pe scurt de ce intreb asta.

Mai ales ca nici luneta de atunci nu a plesnit fix in momentul rularii melodiei.

Omul pare panicat. Se plimba in jurul masinii. Fata tot repeata:
-Nu credeam ca la Bucuresti se poate intampla asa ceva.
-Paiiii se intampla zic eu.

Fata isi ia maine in palme, e socata. Eu ma uit pe geam in interiorul masinii la bordul impresionant.

Dar nu imi dau seama daca lipseste ceva sau nu, casetofonul 1, 2 si 3 par in regula sau poate nu a reusit sa le ia, poate hotul se grabea.

Vorbim de ora 3 dupa-amiaza pe o strada foarte circulata din centrul Bucurestiului.

Tatal se plimba in continuare. Inca socat. Il simt cum tremura cand se apropie de fiica sa.

-Ce facem? intreaba.

Eu nu prea inteleg de ce ma intreaba pe mine.
Eu voiam doar un loc de parcare si nu stiu cum am aterizat in aceasta situatie.
Saracii oameni!

-Bun, daca nu ati ascultat muzica, zic eu, uitati-va daca lipseste ceva.

Amandoi baga capul pe geam si nu stiu ce sa raspunda.

-Lipseste sau nu? La prima vedere!

Tatal tremura de-a dreptul. Cred ca nici nu poate sa gandeasca.
Fata spune:

-Da, lipseste detectorul de radar! Am fost plecati 2 ore. Atat.
-Stiu, dar nu se lasa nimic in masina cand pleci si fie pentru 5 minute.
-Mai mult valoreaza geamul spart decat detectorul de radar.
-Da, dar nu avea cum sa plece cu geamul de la masina, ca ala e fix.

Liniste.

Tatal se uita la mine, tinandu-si parul cu mainile:
-Si acum ce fac?
-Sunati la politie! Si nu atingeti nimic pana nu vin ei!
E cel mai bine asa.

Imi pare rau, dar ma duc sa imi caut loc de parcare acum….

Si ma indrept catre masina.
Insa aventura nu s-a incheiat aici si nici nu am gasit nici loc e parcare prea curand.

Cum credeti ca s-au desfasurat insa faptele in continuare?