iYli

Colonistii din Catan dincolo de realitate

O caramida sau o oaie care nu a mancat destul.
O padure si un gand dincolo de verde, o iluzie si un amalgam de vise si dorinte.
Niciodata nu stii cum se poate termina; niciodata nu crezi in niciodata si iti este frica sa gandesti dincolo de cartile pe care le ai in suportul jocului numit destin.
Nu mai face nimeni un schimb? Nu vrea nimeni un grau, un lemn, o imbratisare?
Nu am mai jucat de mult, nu mai stiu regulile, imi este frica.
Sa fim frati.
7, jucam hotul!
Hotul care ti-a naruit visele si padurea s-a dus.
Mai trebuie sa las una…..
Pot sa iti dau orice altceva in afara de caramida si roca.
Iti dau un grau.
Si ca sa lovesc in industrie iau de la tine.
1,2,3…..
Dau?
Cine a dat? Cine a dat?
Dau camida pe lemn.
Ce combinatii!!!!
Oamenii inventeaza jocuri sa isi acopere golurile, sa se relaxeze, sa se dezvolte.
Daca vrei oi….
5!
2 de piatra la tine, 2 la mine.
Cand am in fapt doar o inima si uneori nu o mai gasesc in patul imbacat in satin.
S-a luat, s-a validat.
Gata, ma accept!
De-acum incepe greul, o caramida.
12!
Si tot asa….
Incredibil!
Visam la ceva, imi inchipuisem ceva, am incercat sa imi adun in jurul meu oamenii care…….si oamenii care………….. si am pierdut noptile facand strategii……si am dmnit intunericul in somn lin si in liniste….o oaie, doua oi….
Tu ce cauti aici?
De ce te joci si cu cine nu te joci si ce ascunzi?
Da cineva argila pe grau?
Aici e o problema. Nu avem din pacate.
Visteria statului e goala.
Si in pauzele de gandire ale coechipierilor mei ma intreb si ma caut.
De ce si ce vreau si ce e starea asta atat e proasta? De ce simt ca lumea s-a sfarsit in interiorul meu si de ce nu ma impac cu prezentul? De ce nu ma impac in calm si in asteptare si de ce nu mai pot…..nu mai vreau…nu mai sunt…si caut mereu si nu gasesc si nu vreau sa vad.
O oaie….
Nu prea mai am unde sa fug.
9!
Un lemn la mine.
Ploua cu lemn si cu argila.
Ploua in inima mea.
Se sparge autostrada.
Ai drum expres pana la urmatoarea asezare.
Nu este…..
Da cineva lemn…
O oaie, doua oi, imi numar visele si imi numar fuga…

Simt dezechilibrul doar pentru ca exista reguli sociale si sunt un nefericit din punctul de vedere al societatii.
Pentru ca …..schimb o oaie pe un vis si pentru ca imi plac psicile negre, pentru ca pe la urechea mea au trecut pareri diferite si pentru ca voi toti veniti sa imi dati niste sfaturi care imi sunt absolut inutile, care ma bulverseaza, care imi amesteca gandurile si ………schimb o oaie….si imi fac doua drumuri.
Uite aici.
Pas!
5! Piatra.
Si am vrut sa pun……
Schimb doua pietre pe o oaie.
10!
De trei ori la rand…..
Si ….sa vad ce dracului fac ca trebuie sa fac ceva.
Intre joc si viata mea reala este o mare prapastie…..in care ma afund tot mai mult…..
Pentru ca …..schimb un lemn si o argila, il pun aici de o parte. Apare o asezare….un oras, un lemn si o oaie, iau asezarea si o transform direct in oras…..si imi mai iau un oras.
Si cred ca ai teminat, da?
Gata!
La naiba, sunt perfect, ce conteaza in rest?
Lasati-ma draclui in pace in lumea mea, cu lumea mea…..
Jocul e viata mea.
In rest un exista nimic, nu vreau realitate.
Construiesti cum vrei tu….e mai simplu.