iYli

Sfântul Ilie cheamă norii la întâlnire

Se aude cum cerul răsună. Bunicul îmi cuprinde mâna şi ne îndreptăm spre fereastră. Încercăm să ne dăm seama ce se întâmplă.
-Hai mai bine afară, copile!
Paşii ne duc în livadă. Îmi întorc pivirile către casă şi văd cum razele puternice ale soarelui străpung nori înspăimântători.
-Ce se întâmplă, bunicule?
-Aaa! Azi e Ziua Sfântului Ilie, care păzeşte cerul, colindând în carul său fermecat, cu bici de foc şi mantie de ploaie.
- E un sfânt furios.
Îşi face simţită prezenţa mângâind natura cu tunete şi fulgere pictate în înaltul văzdhului. Sfântul Ilie cheamă norii la întâlnire; îi întreabă pe unde au mai colindat, ce lucruri noi au descoperit. Prin intermediul ploii- dar, Sfântul vorbeşte cu oamenii, cu vântul. Apa sfântă hrăneşte şi sufletul.
Un fulger aprinde cuptorul vechi de lut din curte.
- Pâinea din grâul lunii Iulie va fi mai fragedă.
-Există o unitate între cer şi pământ! Spiritul împleteşte spicul de grâu, anafura Sfintei Împărtăşanii.
Îmi desfac braţele şi mă las dezmierdat de primele picături de ploaie. Apa îmi loveşte faţa în lină mângâiere.
-Nu vă mai ascundeţi în casă când plouă! Bucuraţi-vă întru totul de natura lui Dumnezeu.
-Plouă trei zile şi trei nopţi într-una singură. Ziua Sfântului Ilie- zi de poveste.